Читать книгу Arinei. Poezii онлайн
2 страница из 9
Când, te simți, parcă ai fi-n Edem?
Când ți se va-ntâmpla acea minune,
De a iubi, tu, nebunește, necondiționat,
Să lași deoparte, tot, ce e rutină-n lume,
Să savurezi doar omul adorat.
Nu banii te vor încălzi l-apus de viață,
Cariera nu te va-nveli când îți e frig,
Prietenii nu îți vor colora, atât de gingaș, dimineața,
Iar celelalte vor fi doar un dubios câștig.
Doar sufletul e tot, ce va rămâne,
Și dacă ai găsit să-l înflorească cineva,
Nu te gândi, ce poate să se-ntâmple mâine,
Tu savurează fericirea azi, ce dragostea o va salva.
Și tu, ca fiecare om, în a lui viață,
Te naști, doar pentru fericirea a-ntâlni,
Iar dacă-ai întâlnit iubirea, ce te-nalță,
Nu o lăsă, trăiește-o, nu o omorî.
Cum va fi mâine, nu cunoaște nimeni,
Doar Universul, în al său, pentru tine, plan,
Și nu contează, ce îți spun cei semeni,
Tu nu distruge, a iubirii, firav, bibelou de porțelan.
Iar dacă ai decis, că toate alte sunt mai importante,
Și sufletul fericit contează mai puțin,
Doar ține minte acea vieții tale parte,