Читать книгу Arinei. Poezii онлайн

5 страница из 9

Că, mâine dimineața, soarele îți va aduce, în sfârșit,

în, a luminei, zi,

O minunată șansă, sufletul pereche,

în a ta viață, de a-l întîlni…

Ești atât de frumoasă, că taie răsuflarea,

Ca infinitul, care-l fredonează marea,

Precum zâmbetul, ce-l dăruiește floarea,

Asemenea stropului, adus în mai, de soare.

Ești minunatul îngeraș, cu ochișorii triști,

Ce fac inima să bată, aidoma unei moriști,

Trezind dorința în toate să riști,

E incredibil și minunat, că în realitate exiști.

Cuvintele banale de care nu mă pot abține,

Văzându-te și cunoscându-te pe tine,

Probabil îți trezesc doar zâmbetul, știu bine,

Dar ești atât de adevărată, încât întregul Univers îți aparține

Ochii tăi frumoși, ca viața, si zâmbetul de regină,

Au făcut, din nou, să-mi cânte sufletul, plin de rugină,

Precum raza, plapândă, a soarelui, ce viața dăruiește,

Ești îngerașul pur, ce dragostea trezește.

Ochișorii tăi superbi, de înger, și vocea lină de izvor,

Fac să cânte, din nou, strunele sufletului meu, lipsite de dor,