Читать книгу Arinei. Poezii онлайн

3 страница из 9

Când Universul ți-a dăruit a dragostei sentiment divin.

Noi toți fugim în calea vieții,

Grăbiți în cele multe-a reuși,

Dar dacă tu iubirea-ai întâlnit, drumețe,

Oprește-te pe-o clipă, care, poate, niciodată nu va mai veni…

Astăzi te-am zărit, în ale tale poze,

O pariziană, aducându-mi romantisme roze,

Cele simțite, privind copil, în amurg,

Celebrul “Les parapluies de Cherbourg”

Nu te cunosc, dar inexplicabil simt,

Sufletu-ți aidoma unei brize matinale plăpând,

Frumoasă, firavă-n bătăile vieții, romaniță,

O deosebită, în toate aparențele, fetiță

Doar Universul știe, cum de te-am zărit,

De ce, eu la apus, pe tine, rază de lumină, te-am întâlnit,

Și fără a vrea gândurile să ți le răzlețesc,

Doar, un simplu, primește al meu Mulțumesc.

Mulțumesc că ești TU și o ai pe EA,

Cea, de în sufletu-ți există, dulce acadea,

Mulțumesc, că în toate reci și sure,

Reușești să exiști, în a ta colorată alură.

Și, te rog, niciodată nu te opri,

În a fi TU, adevărată, în toate, zi de zi,

Nu înceta bradul vieții în a-l împodobi,